Situl de importanţă comunitară ROSCI0097 Lacul Negru şi rezervaţia naturală 2.813 Lacul Negru – Cheile Nărujei I sunt situate în sectorul cursului superior al râului Năruja, la sud de culmea Dealului Negru, pe teritoriul comunelor Nistorești şi Păuleşti, din zona de munte a judeţului Vrancea. Suprafaţa sitului este de 104 ha, la care se adaugă suprafaţa de 88,1 ha ocupată de rezervaţia naturală.
Punctul central al acestei zone, respectiv Lacul Negru, situat la o altitudine de 1.250 m şi având o adâncime maximă de 7,5 m, se remarcă prin turbăria activă care are aspectul unui plaur şi acoperă jumătate din luciul apei. Astfel, habitatele specifice turbăriilor montane alpine conferă unicitate acestui sit şi adăpostesc elemente de floră şi faună deosebite, o serie de specii relicte, endemice sau de interes comunitar. Denumirea de Lacul Negru provine de la întunecimea pădurii de molid care înconjoară lacul şi care se reflectă în apele sale limpezi.
Accesul către sit este destul de facil, ca urmare a apropierii acestuia de o arteră hidrografică de însemnătate majoră pentru regiunea Vrancea (râul Zăbala cu afluentul său, râul Năruja), însoţită de un drum axial. Astfel, se porneşte din drumul judeţean DJ 205D, Focşani – Nistoreşti – Herăstrau, ce se continuă cu drumul forestier din lungul Văii Nărujei, până în zona bazinului de recepţie al „Izvoarelor Nărujei”. Din vecinătatea cabanelor forestiere, se urmează traseul turistic marcat care conduce către Lacul Negru.
Geologia regiunii este complexă, datorită şarnierelor spre est a cutelor-solzi formate din depozite eocen-oligocene. Zona se caracterizează prin periodicitatea producerii de cutremure cu diferite intensităţi, cele puternice determinând modificări importante în evoluţia formelor de relief.
În regiune au loc procese de alunecare superficială, dezvoltate pe fondul litologiei argilo-grezoase şi a excesului de precipitaţii, dar a căror declanşare, în unele cazuri, are origine tectonică. Efectul este destabilizarea stratelor superficiale de marno-argile, care declanşează alunecări mai mult sau mai puţin intense.
Din punctul de vedere al reliefului, peisajul este dominat de culmea Dealului Negru, al cărei versant sudic este acoperit de o trenă de grohotiş, întreruptă de arboretele de molid. Terenul este puternic fragmentat de fenomene tectonice, cel mai important şi mai vizibil efect fiind alunecarea „uscată”, care constituie „zăvorul” cuvetei (barajului natural) în amonte de care s-a format Lacul Negru.
Cu o suprafaţă de aproximativ 1 ha, acesta este şi principala arteră hidrografică din perimetrul ariei naturale protejate şi din el izvorăşte pârâul Lacului Negru, afluent al Nărujei, după pătrunderea acesteia în sectorul superior de chei.
Solurile cele mai răspândite sunt cele din clasa brun-acide. Vegetaţia naturală sub care s-au format aceste soluri este dominată la altitudini mai joase de păduri de fag în amestec cu conifere, în timp ce la mari înălţimi predomină molidişurile. La altitudini mari apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc soluri brun-acide umbrice.
Clima este temperat continentală, cu mari variaţii de la iarnă la vară. Regimul termic este influenţat altitudinal şi după gradul de acoperire a terenului cu vegetaţie (în masivul păduros, extremele sunt atenuate şi amplitudinile mai mici, comparativ cu zona versantului superior acoperit cu grohotiş), precum şi după expoziţie, nebulozitate şi regim eolian.
